Sistemul de aprindere Bosch pentru autovehicule
Scânteia care a aprins succesul global Bosch
În 1897, sistemul de aprindere cu magnetou de la Bosch era un produs hi-tech de ultimă generație, complet diferit de tot ce existase până atunci: revoluționar și pregătit pentru producția de masă. A fost acea inovație majoră care le-a oferit în sfârșit constructorilor auto un sistem de aprindere capabil să transforme automobilul într-un mijloc de transport de zi cu zi. Acest nou produs a deschis drumul micului atelier din curtea interioară a lui Robert Bosch spre a deveni o companie globală.
Cine ar fi crezut că, în doar un deceniu, o singură inovație va transforma Bosch în cel mai important furnizor de sisteme de aprindere auto de pe toate continentele? Ideea a fost de o simplitate genială: adaptarea unui produs folosit deja în alt domeniu acolo unde era urgentă nevoie de el – în industria auto. Sistemul de aprindere cu magnetou de la Bosch a ajutat tehnologia proaspătă a autovehiculelor să depășească un obstacol critic în calea succesului său, îmbunătățind considerabil fiabilitatea aprinderii combustibilului în motoare. În 1897, cel mai probabil nici Bosch nu anticipa succesul uriaș de care se va bucura acest sistem. Dar să începem cu începutul.
Anii de incertitudine: Ce soluție a găsit Robert Bosch
Până la mijlocul anilor 1890, Bosch a trebuit să facă față unei situații financiare destul de nesigure – cu sușurile și coborâșurile specifice unui mecanic de precizie care se ocupa cu reparații și instalarea de utilaje, la fel ca multe alte mici afaceri din Stuttgart.
Stabilitatea și creșterea modestă au apărut abia odată cu introducerea unei noi rețele electrice de încredere. În 1895, prima uzină electrică din Stuttgart i-a permis lui Bosch să își extindă serviciile în domeniul ingineriei electrice.
Până la urmă, instalarea iluminatului electric nu era o sarcină pe care oricine o putea face pe atunci. Cu o echipă stabilă de aproape 20 de colaboratori, întreaga echipă Bosch încă încăpea la o masă mare de restaurant în timpul excursiei companiei din 1896.
Însă succesul era chiar după colț. În jurul anului 1895, pionierii din domeniul auto au început să adapteze într-un mod inedit un produs popular din atelierul lui Bosch pentru vehiculele lor: sistemul de aprindere cu magnetou . Astfel de dispozitive magneto-electrice existau încă din anii 1860 și erau folosite frecvent pentru motoarele staționare. Deși nu Bosch a inventat această tehnologie, compania a început să ofere astfel de dispozitive din 1887. Colaboratorii asamblau manual piesele individuale, proces ce dura săptămâni întregi. Aceste sisteme erau concepute pentru motoare staționare mari, de turație mică. Pentru Bosch, ele reprezentau un pilon de bază, generând până la 50% din vânzările micului său atelier de la începutul anilor 1890.
Invenția care a pus lumea în mișcare: saltul de la 100 la 1.000 de turații
Momentul care a schimbat totul a fost în 1897 , când un client i-a cerut lui Bosch să monteze un sistem de aprindere cu magnetou pe un triciclu (un vehicul cu trei roți). Robert Bosch i-a încredințat această sarcină directorului său de fabrică, Arnold Zähringer. Acesta a găsit o soluție genială printr-o modificare fundamentală de design.
Care a fost inovația? Până atunci, energia electrică era generată prin rotația sau oscilația unei armături înfășurate în cupru în interiorul unui câmp magnetic. Tehnologia era eficientă pentru o aprindere la 100 RPM (rotații pe minut), dar era insuficientă pentru motoarele auto mai mici și mai rapide, care funcționau la turații de până la 1.000 RPM. Zähringer a regândit sistemul astfel încât un manșon metalic ușor care înconjura armătura să fie cel care se rotește sau oscilează, permițând un număr mult mai mare de scântei de aprindere.
Bosch a înregistrat primul brevet din istoria companiei pe 11 iunie 1897. Vestea despre noua tehnologie s-a răspândit imediat.
După ce a produs în jur de 1.000 de dispozitive de aprindere pentru motoare staționare în cei zece ani (1887 — 1897), volumul anual de producție a crescut exponențial în următorii cinci ani. Până în 1912, numărul total ajunsese la 1 milion de unități.
Aprinderea cu magnetou
Cum funcționează?
Până ca Robert Bosch să intervină, pe piață existau două sisteme concurente: aprinderea cu tub incandescent (care necesita o flacără deschisă extrem de periculoasă) și aprinderea cu baterie (care oferea energie electrică pentru scânteie doar până când bateria se descărca). Dezavantajul celei din urmă era autonomia extrem de limitată a vehiculului.
Sistemul de aprindere auto dezvoltat de Bosch era alimentat direct de mișcarea arborelui cotit al motorului, eliminând complet dependența de o baterie. Conceptul se baza pe rotația sau oscilația unui manșon metalic ce înconjura o armătură în formă de dublu T, înfășurată în cupru, aflată într-un câmp magnetic. Întreruperea controlată mecanic a circuitului electric într-un punct de contact din compartimentul motor, chiar în momentul de încărcare maximă, genera rapid și sigur scânteia care aprindea amestecul aer-combustibil, menținând mașina în mișcare în deplină siguranță.